Banii în cerc: Accesul la credit când băncile nu acordă împrumuturi

Acesta este primul dintr-o serie de articole despre ROSCAs și popularitatea lor la nivel mondial.

Un sistem financiar care nu are nevoie de o bancă

Zece persoane, zece contribuții lunare egale. Un fond comun. În fiecare lună, un participant primește banii colectați. Așa funcționează o ROSCA — o Asociație de Economii și Credit Rotativ. Participanții sunt de acord dinainte asupra sumei și frecvenței contribuțiilor lor, apoi primesc pe rând suma colectată în fiecare perioadă. Deși ROSCA-urile pot include tot felul de persoane, ele sunt adesea folosite de femei care au un acces și mai limitat la capital.

În unele sisteme accesul financiar nu este garantat, însă acest lucru nu diminuează cererea de credit sau capital lichid. La prima vedere, un ROSCA poate părea o aranjare de bază între cunoscuți, deși simplitatea sa poate ascunde faptul că îndeplinește un scop economic critic și se bazează pe o logică economică clară: un grup reunește fluxurile viitoare de numerar și alocă acces la o sumă forfetară în timp.

Practici similare cu ROSCAs există în diferite țări și sunt cunoscute sub denumiri diferite în întreaga lume. Tontinele se găsesc în Africa de Vest, stokvels în Africa de Sud, gam'iyas în Egipt și tanda în Mexic. Deși aceste aranjamente urmează principiul ROSCA de contribuții regulate, agreate, și distribuție secvențială a unui fond comun, aceste instituții nu sunt neapărat interschimbabile, deoarece regulile, calitatea de membru și funcțiile suplimentare variază.

De ce sunt oamenii dispuși să se finanțeze reciproc fără o bancă sau un acord convențional de credit? Un răspuns privește accesul la bani. Pentru cineva care nu poate obține un împrumut bancar cu o rată a dobânzii scăzute, aderarea la un ROSCA poate oferi o modalitate de a accesa capital prin contribuțiile agreate de grup. Dar acesta nu este nici un împrumut gratuit, nici un substitut universal pentru un produs bancar: beneficiile depind de ordinea în care sunt primite fondurile, fiabilitatea participanților și regulile grupului respectiv.

Când economisirea devine finanțare colectivă

Într-un anumit sens, un ROSCA combină două funcții: acces timpuriu la resurse financiare pentru cei care primesc fondul mai devreme și economisire disciplinată pentru cei cărora le vine rândul mai târziu. În funcție de regulile grupului, ordinea poate fi determinată printr-un egal, acord mutual, urgența nevoilor unui participant sau licitație. Din punct de vedere economic, un ROSCA nu este o alternativă complet gratuită la un împrumut bancar. Absența unei rate a dobânzii declarate explicit nu înseamnă că nu există costuri economice. Participantul care primește primul fondul beneficiază de acces mai devreme la bani; participantul care îl primește ultimul suportă riscul inflației și riscul ca alți membri ai grupului să intre în incapacitate de plată. În unele tipuri de ROSCA, acest dezechilibru de calendar este compensat prin reguli de licitație sau alte reguli de alocare, dar astfel de mecanisme schimbă și economia aranjamentului.

Pozițiile economice ale participanților nu sunt identice. Femeia care primește prima suma primește acces la suma de bani mai devreme decât ar fi acumulat-o singură. În esență, plata ei anticipată este finanțată de contribuțiile ulterioare ale celorlalți participanți. Femeia care vine ultima rând face primele plăți regulate și primește suma pusă la pachet doar la sfârșitul ciclului.

Să luăm în considerare un grup ipotetic de zece femei în care fiecare contribuie cu 10.000 RUB în fiecare lună. Fondul comun se ridică astfel la 100.000 RUB. Cu condiția ca toată lumea să contribuie la timp și ciclul să decurgă fără întreruperi, un participant primește fondul în fiecare lună. Pe parcursul a zece luni, fiecare participant îl primește o singură dată.

Diferențele devin deosebit de clare atunci când se ia în considerare valoarea în timp a banilor. După cum știm din economie, a primi astăzi 100.000 RUB nu este echivalent cu a primi aceeași sumă peste nouă luni. Rezultatul economic este influențat de inflație, de potențialul randament al utilizărilor alternative ale banilor și de riscul ca alți participanți să nu-și îndeplinească obligațiile.

Toate acestea subliniază un punct critic, și anume că un ROSCA nu creează, de unul singur, resurse financiare suplimentare. El realocă accesul la contribuțiile existente și așteptate, schimbând ordinea în care acestea pot fi utilizate. Din acest motiv, este cel mai bine înțeles ca un mecanism de finanțare colectivă și economisire reciprocă, mai degrabă decât ca o sursă de capital nou.

De ce participarea femeilor a devenit un subiect de cercetare economică

Economiștii Siwan Anderson și Jean-Marie Baland au examinat anterior economiile colective și alocarea resurselor în gospodărie folosind date empirice despre ROSCAs. [1]

În eșantionul lor de ROSCAs dintr-o zonă cu venituri mici din Nairobi, Kenya, majoritatea ROSCAs erau femei. Femeile căsătorite cu propriile venituri erau deosebit de comune printre participanți. Articolul descrie acest mecanism ca o oportunitate de a-și "proteja economiile împotriva cererilor soțului pentru consum imediat."

Cercetătorii au propus o explicație legată de distribuția resurselor financiare în cadrul familiei: participarea la un ROSCA ar putea ajuta o femeie să-și păstreze controlul asupra economiilor și să o protejeze de cerințele ca banii să fie cheltuiți imediat pentru consumul gospodăriei.

Acest studiu atinge, de asemenea, o chestiune economică mai largă, care este un subiect semnificativ în literatura de dezvoltare economică: alocarea resurselor în cadrul gospodăriei. Modelele tradiționale de gospodărie pot trata familia ca pe o singură unitate economică care ia decizii coordonate privind venituri și cheltuieli. Tot mai multe cercetări realizate de economiști ai dezvoltării și alții arată că, în realitate, interesele soților pot diferi. Aceștia pot avea priorități, orizonturi de planificare și grade diferite de control asupra banilor pe care îi câștigă.

În astfel de circumstanțe, un ROSCA poate servi unui scop suplimentar: nu doar să ajute participanții să economisească, ci și să susțină controlul individual asupra unei părți din veniturile lor. Concluziile lui Anderson și Baland nu trebuie însă interpretate ca dovadă că neînțelegerile familiale sunt un motiv universal pentru care femeile participă la ROSCAs. Studiul identifică un mecanism observat într-un anumit eșantion din Nairobi. Prevalența sa în alte țări și grupuri sociale necesită investigații separate.

ROSCA-urile sunt un subiect recurent în țările în curs de dezvoltare, așa că vom publica o serie de postări pe blog despre ROSCAs și modul în care acestea oferă un canal pentru ca femeile să acceseze active financiare altfel inaccesibile.

Referințe

1. Anderson, S., Baland, J.-M. (2002). Economia ROSCAs și alocarea resurselor intragospodării. The Quarterly Journal of Economics, 117(3), 963–995.
   https://doi.org/10.1162/003355302760193931